Itinerariile unei vieti : E. M. Cioran. Apocalipsa dupa Cioran - Gabriel Liiceanu

Itinerariile unei vieti : E. M. Cioran. Apocalipsa dupa Cioran - Gabriel Liiceanu
Detalii produsMai multe
TipBeletristica

Te-ar mai putea interesa

Detalii produs
Nume produs:Itinerariile unei vieti : E. M. Cioran. Apocalipsa dupa Cioran - Gabriel Liiceanu
Rating produs:0 puncte din 5 posibile
Comentarii:Adauga un comentariu
Categorie:Carti
ISBN-13:
  • 9789735029371
ISBN:
  • 9735029375
General
TipBeletristica

Prezentare Itinerariile unei vieti : E. M. Cioran. Apocalipsa dupa Cioran - Gabriel Liiceanu

„Luciditatea, suprema sursa a suferintei, este totodata teritoriul dintotdeauna al fanfaronadei sceptice. Cioran sufera ca este lucid, ca nu e insecta, planta sau piatra, dar totodata e mandru ca e cel mai lucid ins din univers. Iar gandul acesta despre sine, care apare din prima lui carte, il insoteste toata viata. Luciditatea e blazonul lui de noblete, terenul sigur de pe care poate fi azvarlit lumii intregi defi-ul lui. Si atunci – moartea lui?

Cazul lui Cioran atins de Alzheimer nu este cazul oricaruia dintre noi pe care viata, in imprevizibilul ei, il impinge in teritoriul uneia sau alteia dintre maladii. Daca cineva, iti spui, i-a urmarit discursul si s-a hotarat sa-i raspunda in felul limpede-intortocheat in care se raspunde la acel nivel? Daca cineva, jucandu-se, i-a harazit un sfarsit pe masura gandului lui, unul care sa fie totodata mantuire si pedeapsa?

Si cum ar fi aratat acest sfarsit, deopotriva ironic, crud si pedepsitor, care nu e lesne de imaginat de catre mintile noastre? Pesemne ca, rostit de un oracol, el ar fi sunat astfel: Ai sa suferi de ceea ce ti-ai dorit mai mult si ai sa regreti lucrul din cauza caruia ai suferit cel mai tare. In traducere libera: Ai sa suferi de in-constienta insectei, a plantei si a pietrei si ai sa-ti regreti constiinta.

L-am pastrat in memorie cu acel ras care-i lumina fata, un ras care dadea tonul si care te indemna sa te contaminezi de bucuria lui, oarecum pe propria lui raspundere. In momentele acelea era sigur fericit pentru ca, razand, redescoperea copilaria ca pe o garantie a paradisului si ca depasire, a rebours, a caderii noastre. “ (Gabriel Liiceanu)